Apa e destinul

M-am exprimat greșit, sunt bine, sunt perfect. Acum că m-am eliberat de pietre, pot să înot în apa asta care s-a făcut mai limpede ca niciodată. Uitasem până acum cât de tulburată eram eu alături de apa în care înotam pentru pietrele mele. 

Peisajul din jurul meu era umbrit de ceea ce trebuia să văd. Vedeam doar în față în timp ce acum văd tot și e perfect. La mulți ani precum timpurile astea! 

Câți pești mi-au atins picioarele fără să observ? Câte meduze mi-au supt viața din cauza greutăților acelor pietre? 

Apa din jurul meu este destinul meu pe care eu îl conduc, iar pietrele alea sunt tot ce am reușit să arunc în gunoi. Calea este liberă, acum să vedem dacă cerebelul e liber.

Pălărie

Prefer lucrurile mici. Chestiile alea aproape neînsemnate care după un timp devin sensul anumitor acțiuni. 

Aștept sensul căci lucruri mici tot fac și cred că doar faptul că încerc să le cresc mă strică. 

Tu mi-ai dat luna, dar eu ți-am dat o frunză.. nu m-ai înțeles. Am încheiat cu astrele amândoi. 

Acum eu am început cu pământul, am găsit extratereștri mai buni ca tine. Aceștia erau lângă mine dintotdeauna și m-am înrudit cu ei fără să realizez.. am început să-mi măresc familia. Ei mi-au transmis lucruri mici, mi-au scris în minte alte norme. 

Acum sunt altfel dar felul în care sunt nu te mai privește.

Am înțeles ca "numele de om pe care-l purtăm generic este o pălărie prea mare pentru noi"

Tripos

N-am aripi să zbor momentan. Sunt prinsă și nu am cheia de la lacătul ce m-a închis. Am eșuat aici ca o balenă slabă ce nu a mai suportat marea, dar acum nu  mai sufăr nici uscatul. 

Sunt lamentabilă momentan și mă complac că altfel nu se prea poate. N-o mai dau chiar așa de subtextual că mă afund. 

Eu îți zic "nu promite chestii atunci când eu le vreau acum", dar întorci capul la alte vieți.

Cânt și scot aburi că-s pe munți, deși nu-s sus ca-n engleză. Scot aburi ca să mă poți auzi mai bine pentru că ești orb.