Cheile pierdute

Închideam ușile, clanță cu clanță... închideam liniștea, mă închideam pe mine și v-am închis pe voi. Am separat orice lucru ce se lega de altul. 

Mi-am separat ochii pentru că vedeam... 

Nu am găsit oricum nimic nicăieri. Cu fiecare zi cu care mă îndepărtam de trecut cu atât mai mult îl vedeam mai fericit și mai imposibil de atins. Acel nivel de fericire îmi îmbăta amintirile, iar eu la rândul meu îmbătată le credeam. 

Cheile nu le-am mai găsit, așa că ușile nu vor mai fi deschise.. lăsând în urmă doar trupul meu singur. 

Destinatar: ...

Nu s-a schimbat nimic, sunt la fel. Încă port hainele care le aveam, încă sunt cu capul in nori și cred că voi ajunge la stele în curând, la propriu. 

Defapt, s-au schimbat multe, încercam să fiu cum mă lăsasei. Aici totul e bine, a început astăzi să plouă, dar e bine. 

Am reușit să percep lucrurile altfel. Încă mai plouă, cred. Am început să îmi simt corpul din nou. E destul de frig.. Conștientizez că nu mă învârteam în același sens cu pământul. E și mai frig pentru că e noapte. Acum mă învârt mai repede decât pământul.. da, e de bine. Luna parcă mă urmărește. Mi-am dat seama că am mai am puține bucăți până să fac 2 duzini de ani și nu te cunosc deloc.

Am terminat țigara. 

Nimic

Nu-ți doresc nimic mai mult decât fericirea care nu ai avut-o, dar dimineața când privești soarele cum se scaldă printre nori să-ți amintești ca astfel mă scăldam și eu lângă tine privind liniștită televizorul. 

Vreau să fii împlinit. În fiecare zi când ajungi să-ți fumezi prima țigară cu prietenii să nu uiți ca acum ceva timp în mâna ta stângă stătea la locul ei mâna mea. 

Vreau să nu uiți trecutul. De fiecare dată când umbli pe străzile parcului sa nu uiți că-mi șopteai prea multe minciuni pe acea alee a.. 

Îmi doresc ca peste câțiva ani când vom fi amândoi oameni maturi să ne unim privirile într-un punct. Acel moment să fie apogeul sfârșitului. 

Geamul metaforic

Închisesem geamul deși știam chiar și așa că frigul oricum avea să îmi mai bântuie camera. Mușchii mi se încordau doar la gândul că în noaptea aceea va trebui să adorm în frigul ce mă înconjura. Cu toate astea, ca în fiecare seară am adormit. 

Dimineața m-am trezit și deși eram confuză ca în fiecare început de zi, tu, frigule, iar ai apărut în corpul meu. Sunt o somnambulă sadică ce în fiecare seară deschide geamul pentru a-și strica propriile zile.