Grija fara grija

Cuvinte, frumoase, urate, cuvinte.. care te fac sa zbori intr-o secunda, sau sa tot cazi in abis. 

E frumos sa te increzi in cuvinte, sa te convingi ca sunt adevărate si nu au in "componenta" lor substraturi. Ar fi frumos ca lumea sa nu fi cunoscut minciuna, sa nu fi simțit durerea unei minciuni crezute. E bine sa ne imaginam ca lumea este cum am vrea, dar nu este la fel de bine sa visam si sa lăsăm sa putrezeasca caci "cine visează si lasă, karma o sa-l pedepseasca" .

Sa te increzi in cuvinte, este ca si cum ai vrea sa te increzi in persoanele necunoscute. Caci noi nu cunoaștem puterea cuvântului, nu știm înțelegem cu exactitate maniera in care ne convinge, doar știm ca o face.

Apară-ti spatele, apară-ti loviturile, caci se pot agrava. Crede, dar nu cu o siguranță mare. Fii mereu bun cu cei din jur, dar nu uita sa trăiești fără vreo grija, ironic nu ?

Cufarul

Totul era bine, era lin, totul capata din nou conturul culorilor prelinse din natura. Ea incepuse sa-si deschida ochii nu doar pentru a plange si pentru a privi, ci pentru a simti vantul in pupile, pentru a vedea din nou ce era uitat.
Atmosfera abstracta in care traise in ultimul timp ii facea rau, ii scorojea scoartele sufletului, timpurile vechi ii erau mai daunatoare decat un pachet de tigari; dar, abia cand isi privise in adancul corpului, abia cand incepuse sa-si inoate prin sange si sa-si atinga muschii simtise ca era bine, simtise bucuria care o uitase intr-un cufar prafuit si ascuns in beci.
Incetul cu incetul pe buze i se prelingea un zambet larg si plin de copilarie, de iubire si mai ales de implinire sufleteasca. 
Uitase cum era sa-ti umble gandul in partile vechi ale gandului, uitase cum era sa simta doar ura, acum simtea doar ce trebuia sa simta. 
Dar uite cum din nou, dragul nostru timp ne lasa secunde calde de bucurie si ani intregi de suferinta. Nu mult i-a durat acea stare frumoasa, caci a venit acea explozie inapoi, a venit doar pentru o molecula de timp.. dar ii era destul incat sa-i dea starea, sa-i dea ura, sa-i dea tot uratul inapoi. 
Asadar, cufarul era din nou plin de iubire, bucurie si implinire, iar ea, ea era .. 

Natura

Cerul... albastru, plin de nori, fara vreun gand, fara vreo grija, fara nimic care sa te opreasca din starea ta . As vrea sa-ti pot simti atingerea, sa-ti simt nori patrunzandu-mi in piele si atingandu-mi sangele.. abia atunci am sa simt linistea. 

Munte... munte plin de verdeata, ce ascunzi in tine ? Cate intamplari s-au petrecut in venele tale ? Cate lucruri nestiute ascunzi fara vreo remuscare ? Ascunde-mi si mie sentimentele si nu le lasa sa zboare. Te rog ?! 

Mare.. mare plina de secrete, plina de mistere, plina de povesti, n-ai de gand sa nu-ti mai lasi valurile sa-mi patrunda in par ? N-ai de gand sa ma lasi sa inot prin apele tale pana iti voi descoperi tainele ? 

Oras.. nebun, plin, satul de viata, cate strazi iti sunt dragi ? Cate strazi iti zburda prin minte cand auzi diferite cuvinte ? Cati oameni iti zambesc cand ajung la tine ? Cati iti admira corpul ? Cati te ingrijesc ca pe un batran imobil ?

Si tu, inima proasta de ce nu iubesti ceea ce-ti da natura si iubesti fiintele ce-ti injunghie fiecare sentiment fara sa se uite inapoi cu tristete. De ce-mi dai viata dar in acelasi timp ma ucizi ? Raspunde-mi la intrebari si nu-mi pompa sange in vene doar pentru o secunda.. oare atunci voi aprecia ceea ce trebuie ?

Molecula nervoasa

Isi simtea inima cum pompa mici molecule nervoase, simtea cum ii explodau toate in fata ochilor precum niste artificii negre. Avea inima impietrita din cauza oamenilor, avea ochii fara privire, fara sentimente care sa rezulte din ei .
Isi indrepta ochii catre lume, observa cum toti se invarteau in jurul ei, dar nu-si dadea seama nimeni ca ei nu-i pasa, nu era in stare sa simta, nu era in stare sa le zambeasca sincer; doar le acorda secunde pretioase din privirile sale.
Clipea si-si dorea doar sa se intample ceva, sa se schimbe ceva, sa ii fie bine, sa simta . Dar nimic nu se intampla, aceleasi lucruri isi faceau aparitia de fiecare data, aceeasi oameni incercau sa-i fie aproape, dar oare chiar nu observa cineva ca fetei nu-i pasa ? Nu incerca nimeni sa treaca de aparentele brute si sa ajunga sa-i cunoasca adevarata infatisare a caracterului ?
Acum incepi sa te gandesti la fapte, incerci sa vezi dincolo de tot ce lasa sa fie vazut ? Si observi cu greu cate ceva.. dar nu intelegi de ce e asa, iti spun eu, pentru ca nu mai vrea sa stie cum e sa iti pese, cum e sa te gandesti la cineva, cum e sa iti faci griji, nu vrea sa mai stie de nimic si nici nimicul nu vrea sa mai stie de ea.
Isi va reveni, va capata iar insusiri sufletesti umane, va zambi iar fara sa te intrebi daca e cu adevarat un zambet sau o facatura, va incepe sa iubeasca fara sa-si aminteasca prea des de acea perioada. Dar nu uita ca mereu va exista in ea mai multe fiinte care, dupa starea ei de spirit ii vor domina corpul. 

Tren

Mi-as dori sa-ti pun in fata ochilor tot ce simt, sa te sperii, sa vezi tot, sa privesti un tablou morbid. Ti-as expune miliarde de nelamuriri, complexe, frustrari si sentimente uitate.
Ai incepe oare sa ma percepi altfel ? Ai putea sa te pui in locul meu si sa intelegi cum este sa simti aceste lucruri ?
Ai fugi ! Ai pleca pentru ca-ti este frica de ceea ce e nou, ceea ce nu-ti e cunoscut. Ai intra in coma, ai merge intr-o lume paralela, ti-ai lua un trip nou. 
Poate cumva ai uimi fiinta din mine si ai incerca sa pricepi ceea ce vezi sau ai incerca sa imi cuceresti sentimentele care le mai am necucerite de aceste procese afective si sa le refaci pe cele cazute-n mainile nimanui, lasate sa putrezeasca .
Acum, te-am facut curios in legatura cu ceea ce se afla in mine, cu ceea ce imi construieste caracterul. Nu, nu-ti voi expune niciun sentiment caci esti om si daca imi vei tine in mana simtamintele, le vei scapa intr-un final.
Ca sa-mi privesti prin corp pana in suflet vei avea nevoie de un tren special, vei avea nevoie de un bilet care sa-mi arate ca-mi poti oferi o prietenie pura care nu cere beneficii si-ti mai trebuie un loc sa-mi privesti greselile si sa ma ajuti cu ele. Daca deja esti in acel tren, asteapta destinatia. 

Sens

Sunt nesatula de ganduri, gandesc la infinite, da, la plural caci imaginatia mea fuge cu o viteza de nedescris. Am putere in psihic astfel incat sa vad cum lumea zboara fara oprire, dar sunt oare singurul om care sta pe loc si priveste ? Sunt singurul om care nu intelege mentalitatea stricata precum ouale ?
Ajung sa-mi pun intrebari fara sens doar ca sa realizez ca pentru altii are sens tot acest mountain rousse fara oprire; o viata intr-un cerc, fara iesire, fara nimic decat un deja vu fara final. 
Sensul lumii pe pamant e sa lucreze, sa creeze, dar cum poti face aceste lucruri cand psihicul oamenilor este batut de depresiile cotidiene ? Fiecare fiinta in parte traieste intr-un univers propriu, intr-un sanctuar tainic. 
Am fost crescuti pentru a deveni oameni civilazi intr-o societate buna, dar ce ne-a stricat pe majoritatea ? Oare chiar societatea in care ne invartim corpul ne-a distrus putin ? Cine poate sti exact ce l-a stricat, ce l-a facut sa verse apa din corp prin ochi ? 
Oameni nebuni, toti suntem niste oameni nebuni dar buni la suflet, ne schimbam pe zi ce trece cand ne lasam sentimentele de baza, iubirea si pasarea sa iasa subit afara pentru persoanele nepotrivite. 
Capul sus, fugi in sanctuar, zambeste, gandeste-te de ce ai acest zambet pe chip .

Gusturi

Suntem oameni, oameni cu asteptari, avem fiecare sperante, care rezulta din vise rezumate intr-o forma compacta . Asteptam uneori fapte prinse in crengile imposibilului, care ne ajung pana la inima si ne-o ataca fara sentimente, fara sange in vene. 

Credem cu tarie in succes, credem in zile bune, dar nu suntem in stare sa ne formam aceste lucruri. Caci asa e lumea,asteapta la mai mult fara sa-si foloseasca cutele din creier. 
Ne reducem visele cand dam de tristete, ne reducem iubirea cand dam de nepasare, ne reducem fericirea cand simtim ca nimic nu merge inspre indicatorul "Totul va fi bine" .
Gandul ne zboara repede, cu o viteza inexistenta, caci inca asteptam frumusetea vietii, fara sa ne dam seama ca in acest mod ea trece pe langa noi, trece invizibila, caci nu o apreciem .
Ne simtim singuri cand avem oameni de care nu avem nevoie langa noi. Acest lucru arata natura omului, imposibila gandire ce ne arata ca iubirea inca exista, dar nu multi dintre noi stiu sa dea de gustul dulce acrisor al ei, nu stim sa o simtim pe stratul de piele care-l avem.
Nu-ti lasa mintea sau corpul doborat de fapte ale fiintelor ce nu sunt mai bune decat tine, ci doar au un loc pe planeta aceasta plina de suflete amare.

Sentiment

Imi place sa cred ca lumea este un loc sigur, ca nu trebuie sa ma afund in pamant ca sa ajung la nivelul oamenilor. Imi placea sa cred ca persoanele care-ti sunt aproape inca din momentele in care erai o particula nu te vor rani, dar o vor face, inevitabil. 
Suntem creduli, ne incredem in fiintele de acest gen, ne incredem in ei fara sa ne dam seama ca inca de la prima picatura de sange pe care le-o contine corpul sunt umani; suntem singura specie care-si pot uri aproapele.
Uneori, sentimentul de dragoste se transforma intr-un sentiment mai puternic, obisnuinta, obisnuinta aceea care iti lasa impresia cruda ca nimic nu se va schimba. Dar totul se schimba fara sa-si ia ramas bun de la amintirile lasate. Complicele dur al obisnuintei este timpul, care-si manevreaza subalternii, secundele, minutele, orele cum doreste. Isi tine sclavii inchisi pentru a face ca lumea sa se miste repede intr-un timp lung, sau ii lasa sa zburde ca lumea sa intre intr-o continua miscare, intr-o continua cedare de vreme. 
Ne repezim la sentimente cand noi nici nu ne cunoastem mintea in totalitate, abea de ne cunoastem sangele ce ne umple venele de nesiguranta zilei de maine .
Oameni creduli si cu inimi prea mari peste tot. 

Criza de identitate ?

Tu, tu te vezi ? Observi lumea in care-ti invarti corpul fara sens ? Observi ca nimicul din tine iese la iveala din ce in ce mai mult ? Intelegi macar faptul ca nu te reprezinti tu ci persoanele de langa tine ? Poti pricepe cat de naiva-ti este mintea si corpul cand deschizi gura pentru a emana unde sonore fara sens ?
Incepi sa te vezi altfel, incepi sa te crezi altfel, cand esti la fel ca acum milioane de secunde inainte. Te trezesti vreodata cu gandul ca esti ceea ce esti si nu ceea ce vezi ?
Alergi dupa oamenii care crezi ca-ti seamana, dar iti sunt opusi; ei nu-si insusesc ce e al tau si nu-ti fura stilul de a exista.
Nu-ti pot intelege mintea care alearga pe campii absurde, cum nu-ti pot intelege nici faptele care te invaluie in noua ta aura. 
Te-ai schimbat ? Crezi ca iti este bine doar pentru ca te simti bine pe moment ? Ai grija la viitor, căci el iti compune ziua de maine, tu iti compui doar fericirea sau tristetea care depind de ce faci azi .
Ai schimbat in tine carnea, dar inima e la fel ? Nu-mi pot da seama, esti fara sens si de asemenea el fara tine. Ti-ai maturizat infatisarea caci mintea-ti cade inspre ramurile scurte ale copilariei. 
Revino cu trupul pe aceasta planeta, uita-te in jur si simte sentimentele din oameni, priveste si adulmeca iubirea. 
Revino-ti !

Om

Am inceput sa inteleg omenirea, sau cel putin asta cred. Oameni isi poarta masca zilnic, fara sa-si dea seama ca niciunul dintre specimenele inrudite nu-si arata fata in timpul zilei. Toti isi arata zambetul ce invaluie dezolanta unei vieti triste, toti isi impun lucruri dupa care tanjesc, dar se complica mai mereu cu persoane ce-i fac sa zambeasca sincer. 

Incerc sa privesc prin ambalajul ce le acopera sentimentele si deseori vad cum singuratatea si neavutul ii fac pe oameni sa intre intr-o carapace scortoasa si intunecata. 

Omul, ca specie se caracterizeaza a fi inteligenta, se caracterizeaza a fi cea mai inteligenta rasa de pe aceasta planeta la ora actuala; date fiind aceste informatii, de ce ne complicam mintile ?

Singuratatea omoara fiintele, la propriu si la figurat. Omoara specii datorita necompatibilitatii si de asemenea omoara sufletul din om, omoara ultimul strop firav de fericire, omoara.. caci asta fac sentimentele in exces.

Neavutul, aduce ura, aduce orice sentiment inafara de cele care rezulta din placere. Neavutul te face hain, inchis si invidios. 

Asadar, treziti-va, spalati-va pamantul negru ce va compune masca, aratati-va zambetul adevarat. Nu mai incercati sa va mintiti pe voi insiva, e fara rost. Sinceritatea nu costa, dar minciuna da.