Pur și simplu

De când mă știu am dorit binele tuturor, chiar și oamenilor care nu mi-ar fi dorit nimic. Crescând am realizat că eu nu pot urî o persoana atât de mult, iar oamenii profită de acest lucru. 

Mi-am pus astăzi o întrebare simplă care m-a pus pe gânduri: mie mi-a dorit vreodata cineva binele după ce greșisem? Nu prea cred. 

O fi oare orgoliul sau durerea într-un organ? 

Meh.. suntem un popor al naibii de rău și din păcate nimeni nu cred ca e excepția de la această regulă. 

E oare chiar atât de greu să fim mai buni? Toți așteptăm o schimbare de la cei din jur, dar pentru alți oameni noi suntem lumea din jur.

Pamantenii pamantii

Daca ti-as taia calea ai observa? Esti si tu unul dintre orbii din lumea asta? Esti si tu orb la orice detaliu? Esti cumva inchis intr-un cub unde poti simti doar raceala?

Va vad pe toti cum va deplasati cu tot cu cuburile voastre, va vad fetele pamantii, si nu ma mira deloc, pamantenilor.V-au disparut visele si sunteti inchisi in propria viata, suna mai rau decat ar trebui, nu? Daca cineva v-ar atinge ar primi si el cubul lui.. ar dobandi raceala lui proprie si chiar si culoarea lui individuala de pamantiu.

Rutina voastra plina de lucruri lumesti nu va lasa sa va amintiti cate mai avem noi oamenii de oferit si de aratat. Cochilia voastra, cubul de care spuneam, va "protejeaza" de acestea...trist.

Va pierdeti identitatea, deveniti oameni trasi la xerox si amplasati in diferite locuri. Cat de amuzat ar trebui sa fie Dumnezeu. 
Iar eu la randul meu nu stiu daca fug de voi sau doar ma feresc...

Perspectiva nouă

Sunt bărbat. E imposibil să vreau doar o femeie. Admir forme, mentalități și fețe.. și nu există zi în care o altă doamnă să nu-mi uimească pupilele. 

Acum ceva timp credeam că o găsisem pe doamna mea, frumoasă minciună. Cred că și ea s-a mințit singură. Amândoi eram fermecați de ce descopeream în celălalt. 

O priveam spre final și nu puteam să vorbim, efectiv știam că nu... era deja altfel. Și prin altfel am spus tot.

Cu timpul am plecat cu gândul la altele și ea a plecat. 

Kent

Hai să fumăm. Ca prima data, ca niște oameni care au pachete de tigari infinite. Așa ne fumam noi. Tragi din corpul meu toată umanitatea și lași în mine sângele fiert, dar să știi că și el se răcește într-un final... 

Te fumam ca pe ultima țigară dintr-o zi. Ce trist ești tu azi că pachetul meu s-a terminat.. 

Vrei să îmi mai cumperi un pachet? Dulce gând ai tu. Am devenit prea realistă..

Alge

Hei tu mare, în tine văd albastru. Oare îmi poți face pupilele să se mărească atunci când te voi vedea? 

Ți-am văzut privirea cum se intersecta cu a mea, iar de acum că încep să îți înțeleg limbajul.. cine mai poate ști?

Îți sunt copia fidelă, doar că eu reprezint grădina atunci când te uiți la mine. Sper să îți placă verdele din mine cum îmi place mie ploaia, căci eu chiar o ador. 

Hai să privim algele ce se vor forma și să o lăsăm așa cum va fi.