Fata de tine, copac inert, imi scurg nervii si imi consum energia pe maruntisuri.. poate crezi ca cel care iti umple buzunare, nu scanduro, chiar nu. Ma chinui si stau si evoluez neincetat pentru ca astfel stiu ca in viata de maine nu voi ramane la acelasi nivel.
A mea simpla sedere pe pamant este una pasnica si evident, una evolutiva..nu o anecdota.
Incercarea ta de a-mi defaima forma este clar o definitie a unui fan care-si uraste adancurile slabe. Printre ale tale crengi ce par ca ar cugeta a ajuns un cuvant ambiguu pentru cutele tale.. consideri ca-mi exteriorizez gandurile prea mult si-mi asociezi ale mele fapte cu ale tale nestiinte.
Spre final ai incercat sa te rupi din radacini si sa-mi explici mai bine ceea ce fac.. e inutil tot ce in a ta perceptie Bacovia ar fi grait prin niste hartii banale.
Prin ale tale creatii la superlativ scrise incet de crengile-ti joase ma regasesc doar in cea mai scurta replica.. bine a zis cineva "putin dar bine".
Imi pare rau ca am turuit ca un tren si nu am scris sub forma de catren, eu doar fac ce-mi place si astfel dau cu pace.
