"Doar pentru că e ora trei"

Acum ceva timp mi s-a pus o întrebare pe care o consideram stranie: "Ai primit vreodată un trandafir doar pentru că e ora trei?". Abia dupa ceva vreme am realizat că nu știam nici măcar dacă aș înțelege scopul... și asta era ideea, scopul era pur și simplu nimicul nevăzut de ochi, dar simțit de spirit. 

Nu e neapărat gestul ci felul în care întrebarea asta a început să existe din cauza formulării fac toată chestia asta să devină interesantă.. 

În substratul unei întrebări aproape clișeice putem vedea faptul că lucrurile simple sunt de fapt lucrurile cele mai perfecte... știu că nu există perfecțiune,dar exista imaginație. 

Timpul a trecut de cand întrebarea asta a iesit la iveală și eu tot aici mă aflu gândindu-mă la ora trei...