Începutul sfârșitului

Sfârșit. Cine ar fi crezut că poate fi un început? Am închis tot, totul e captiv acum și gata. 

Sunt mândră că am plecat deși mă dor picioarele de la cât am mers.. o ard metaforic și sper să nu mi se închidă metaforele prea curând. 

Am început să simt iar. Dar ce simt e tabu și mă intrigă până în oasele care mă dor. Îmi va trece mie! 

Dau startul acum.

Adio, ață

Prea multe noduri s-au legat de ață și sunt greu de desfăcut. Sunt strânse bine și dor la atingere. Ața asta ma leaga de încercări marcante și la fel de dureroase precum sunt nodurile. Mi s-a acrit să fiu prinsă în același loc si în același ciclu datorită unei simple ațe care pot să o rup chiar eu. 
Am privit îndelung bucata aceea de trecut care ma ținea, am atins-o, am simtit-o și... am lasat-o, dar ea nu ma lasase inca. Ce era sa fac? 
Am rupt-o, am lasat-o să atarne de mine doar ca o amintire. Acum nu pot să mint și să spun că nu doare chiar și ruptura... doare ca o rana deschisă. 
Vei atârna de mine ca fiecare ață care m-a atins și spre final voi învăța să te privesc și să zambesc pentru ca ai fost, nu să fiu crispată pentru că nu mai ești cum erai. 
La revedere!

Vultur

Acum că ai început să-mi scrii din nou pe față, vrei să înroșești cerneala ca să se vadă. Eu nu mai știu.. 

Iar tu îmi ridici zâmbetul până la cer, dar și el mi l-o ridicat la timpul lui, acum eu ce mă fac?

M-ai lăsat scrijelită ca un copac de destule ori și acum am devenit un vulture, dar sincer nu mai știu cine ești tu pentru mine. 

Și tu, celălat îmi simți pulsul cum e el, nu cum a fost altcândva. 

Cine suntem noi? Și cine sunt eu?

Melodramatic

Oricine are slăbiciunile sale. Unii se retrag cuminți și se delectează cu câteva file, alți le aprind si savurează, iar unii pur și simplu sunt devorați de orice îi face dependenți. 

În ziua de azi toți suntem dependenți de câteva lucruri: aer, apă și iubire. Primele două sunt esențiale pentru corp, dar ultima e esențială pentru suflet și psihic. 

Din ce în ce mai des un număr mare de tineri intră în depresii pentru ca se simt singuri, pentru că sunt lași. Da, lași. Fiecare dintre noi a iubit și a avut și a lăsat, unii chiar au iubit și atat... adolescenți triști ce am fost sau suntem. 

Melodramatici și răniți ce sunteți.

O mai mare parte dintre ei pur și simplu sunt singuri și așteaptă pentru ca doar asta e speranța lor. 

Melodramatici și triști suntem.