20.11.07

Cum să-ți spun eu ție? Cum să-ți desenez? Cum să te anunț ca pașii tăi m-au compus pe mine?

Te uiți acum ciudat. E scârbă ce văd pe fața ta? Ești uimită? Nu credeai că aceasta va fi evoluția? 

Ei bine, drumurile-mi sunt pline de poteci pe care am călcat rupându-mi adidașii.. ai putea măcar să înțelegi. Dar tu mă privești cu un infinit de speranțe și de vise. Mereu ai fost altceva. 

Te țin înăuntru-mi și simt cum te strâmbi prin expresii faciale amuzante, dar tu nu știi, în inocența ta mă faci să mă simt dezolantă. 

Mă privești neînțelegându-mi gândurile, crezi tu oare că nu avem același drum? Deschide-mi memoriile și te poți privi pe tine cum crești. Îmi zâmbești? 

Fuga

Fugi! Fugi pentru că uiți să te privești. Fugi pentru că e mai ușor. Dar te oprești și oh, când te oprești.. îți salut de pe acum amalgamul ce ți se va prelinge pe cute. 

Cauți și găsești ca să pierzi, ca să intri în sadismul pe care-l iubești. 

Totul e un cerc, viața e compusă din mii de cercuri din care tu până la final trebuie să-ți formezi o sferă din cercuri frânte. 

Până la urmă... ce mai contează? Tu oricum fugi.

Crescătorie de baliverne

Ți-ai pus gratii la gură și mesteci baliverne gustoase. Le scuipi și miroase peste tot a primăvară bolnavă. Cresc flori din pământul contaminat și eu le miros cu drag. 

Mă plimb și încă îți ascult gratiile molfăind. Florile încă trăiesc și parcă-mi vine să le ud, dar nu...

Fug în văzduh și încă-ți aud scrâșnetul.

Relief și culori

Vreau.. vreau multe, vreau o mare de cunoștințe care să-mi inunde craniul, vreau un munte interminabil de iubire care să-mi umple toracele și vreau ca atunci când vorbesc să eman un roz pal plin de fericire. 

E o perfecțiune de atins ceea ce spun eu. E o artă să obții, nu doar să vrei. 

Voi fi persoana cu multe palete de culori și multe tipuri de relief înăuntru-mi. 

Plouă

Știi momentul ăla când toată ziua miroase a ploaie, e apăsător totul și nu poți face nimic? Apoi, culmea, deodată începe să ploua.

E o eliberare a naturii, e un moment prin care cerul scapă de soare, scapă de razele lui și își lasă părțile negre să se întindă pe tot orizontul.

Sunt un cer și promit să-mi las ploaia să ude pământul, sunt un cer și am norii mei, sunt un cer și nu las apăsarea să existe mereu. 

Alaska

E un fel de toamnă, e un fel de vară și seara mă simt de parcă e iarnă. Se îmbibă toate și mă debusolează. Alerg înspre nucleu pe o vreme ploioasă, ajung la căldură și brusc dispare tot și mă aflu în Alaska. 

Caut un iglu călduros, dar nu mă simt binevenită. Temperaturile ridicate parcă fug înspre alt centru... mai durează până îmi voi găsi centrul.

Înălțimi

Scriu greoi uneori, fur din caracteristicile gândurilor. Fug prin cute, sar printre ele, le ocolesc și tot acolo rămân înăbușită la sfârșit. 

Iar am vorbit la prezent când trecutul era cel ce mă coordona în acele momente. 

Acum mă urc pe cutele înalte și simt cum mă afundă în complexitatea după care tânjesc. 

Privesc înapoi și mulțumesc cutelor joase ce m-au plictisit, privesc în prezent și încerc să mă mulțumesc cu înălțimile pe care stau... dar viitorule, tu măcar adu-mi munți.