Înălțimi

Scriu greoi uneori, fur din caracteristicile gândurilor. Fug prin cute, sar printre ele, le ocolesc și tot acolo rămân înăbușită la sfârșit. 

Iar am vorbit la prezent când trecutul era cel ce mă coordona în acele momente. 

Acum mă urc pe cutele înalte și simt cum mă afundă în complexitatea după care tânjesc. 

Privesc înapoi și mulțumesc cutelor joase ce m-au plictisit, privesc în prezent și încerc să mă mulțumesc cu înălțimile pe care stau... dar viitorule, tu măcar adu-mi munți.