Sentiment de vis

Am incremenit, m-am tulburat, am inghetat... confuzie.

As vrea acum doar fericire, nimic mai mult, sa pot simti fara sa doara, sa pot rade fara ca coltul gurii sa schiteze tristetea, sa pot sa-mi simt bucuria fara sa stiu ca o voi pierde curand. 

Nu stiu unde au fugit speriate zilele trecute in care fericirea era la casa ei, probabil s-a mutat... 

Daca as putea atinge fericirea, as atinge fiecare om cu acea mana doar ca sa vad in jurul meu zambete; sa fie o strada care emana fericire, sa poti sa o vezi de pe Luna ca sa-i vezi zambetul acelei strazi, ai putea ?

Dar eu aspir la bucurie, tanjesc precum un copil dupa ciocolata, dar oare va primi copilul ciocolata ? 

Nu-mi place nimic, observ cu usurinta si cu lejeritate tot, strazi pline de corpuri, case pline de sfada, locuri pline de amintiri si intr-un final tristetea de zi cu zi.

Plang in suflet zilnic fara sa-mi auzi plamanii cum gem, si nu dulceata. 

Am sa te caut, sentiment de vis, am sa-ti pastrez un loc.

Am plecat

Nici n-ai idee când am plecat, crezi că este ceva recent, ei bine, nu. Am plecat cu mult înainte să știu, am plecat probabil atunci când nimic nu mai avea sens dar încă îi trebuia un sens. 

Ți-aș putea spune pe larg de ce am plecat, dar pur și simplu, așa mi-a decis energia pe care lumea o numește suflet. Ți-aș explica zile întregi de ce nu mai existăm, dar nu aș mai găsi aceleași cuvinte. 

N-am să caut în trecut ceea ce trebuie lăsat acolo, am să-mi îmbrățișez trecutul și am să-l las să zburde în negura timpului. Caut si acum temeiul pe care îl vreau. 

Acest moment există doar pentru că eu îi dau un înțeles, dar n-ai să înțelegi care este acel sens.

Nu-mi îndesa vorbe fără să-ți cauți gândul, nu-mi da nimic, doar lasă-mă. 

  "Du-te, pleacă, vreau s-o tai, pleacă, du-te !"

El

El, el îți pune fluturi in stomac, el îți arată cum te înroșești, el este totul. 

Ți se pare că lumea dispare când el apare, observi cum pupilele ți se dilată ca de la un drog atunci când îl privești.

Ce frumos, cât de perfect, aspiri la el, îl prinzi și e doar al tău, îți dai seama în fiecare secundă de faptul că tu cazi, îi cazi in brațe, îi cazi în mrejele iubirii, dar ce mai contează ?

El îți dă aer să respiri, el îți inspiră încredere, el îți șoptește la ureche inimaginabilul, el îți promite imposibilul, iar tu îl aștepți. Te încrezi în cuvinte, iubești cu tot corpul și cu toate venele, iubești în inconștiență. 

Îl vezi deja, ți-l imaginezi din cap până în picioare, îți e dor... 

Cât de perfect poate fi un om ? Nu mai perfect ca el, începi să nu-i găsești defecte, începi să uiți ca a avut vreodată așa ceva.  

Ei bine, e dragoste !

Nu exist

M-aș închide acum, în casă, în mine, în cameră, aș lăsa doar aerul cu mine și gândul, căci el îmi ocupă fiecare secundă din viață. Nu mai vreau să am lume lângă mine, nu-mi mai doresc oameni falși, aberații, gelozie, secrete, ființe fără un scop și pline de neadevăr. 

Îmi doresc liniștea sufletului meu acompaniată de puțină muzică, un pachet de țigări, o Cola la juma' de litru și o zi ploioasa; îmi doresc pur și simplu să reușesc să mă detașez, să vă uit pe toți și să nu-mi pese, să stau în ploaie și să nu simt vina, ura, tristețea, indignarea și acel sentiment de neîmplinire, și toate acestea se datorează doar zilelor de ieri.

Aș vrea o zi în care să fiu doar eu pe pământ, voi, restul să fiți opriți, să nu vă mișcați, să mă lăsați să-mi cumpăr alte baterii pentru zilele pe care le am de trăit în continuare, căci în fiecare zi oamenii de lângă mine îmi seacă energia, mă seacă de sentimente, de chef, mă seacă de viață.

O zi în care să nu exist...

Nivele

Am început să sper la mai bine fără sa realizez defapt că doar această speranță ne mai ține lumea pe linia de plutire și o linie de plutire destul de relativă. Prin acest sentiment noi aspirăm la bucurie, bătrânii aspiră la liniște, adulții aspiră la mai puțin stres și copii, ei bine ei își doresc să crească. Ironic, nu ?

E ironic cum fiecare nivel uman vrea câte un lucru care se desprinde din copilărie, iar micile ființe, uimite de suprafața stabilă a oamenilor mari, trecuți într-o oarecare măsură prin viață, micuții de ei își doresc libertatea acelor ani trecuți prin cine știe câte... 

Nu-mi doresc copilăria înapoi, nu-mi doresc ca adolescența să nu se termine, îmi doresc să fie un echilibru care să facă lumea sa fie mulțumită de ce are și să muncească iubind ceea ce fac.

Dar astea sunt doar gândurile unui adolescent ce are prea multe cugetări.

Ea

Daca ti-ar putea imprima cu cerneala pe corp fiecare sentiment care a facut-o sa planga, pe care l-a simtit pana in adancul mintii si al carnii, ai fi albastru pe tot trupul.
Ea compune exact ceea ce vrei sa fie, compune orice granita bine definita a existentei unei femei la ora actuala. Ea este granita perfect conturata a dorintei trupesti.
O privesti desi pupilele-ti ard, o admiri desi stii ca nu va fi a ta, iti musti buzele pana la sange, lasi picaturile sa coboare incet si sa cada pe podeaua rece, iti inclestezi pumnii, iti agiti orice parte din corp desi e in zadar... 
In drum spre casa, timorat, iti alinti gandul cu imaginea ei suava si plina de culoare vie si moarta, cum se pot imbina atatea lucruri intr-o asemenea femeie? Cum de este atat de... atat de ea...
Nu-ti cere nimic, desi tu o faci cand ea se gandeste, esti supus, esti cu ea sau fara nimic.
Incepi sa o venerezi fara sa iti dai seama, incerci s-o atingi cand nu e atenta, iti lasi imaginatia sa zburde in craniu cand esti singur, iti lasi fiecare molecula creativa sa si-o imagineze langa tine, cum buzele ei se contopesc cu ale tale si cum iubirea ei inexistenta in viata reala e nemarginita si e doar pentru tine.
Si cand dimineata te trezeste si ajungi la realitate iti dai seama ca ea nici nu a existat, a fost doar o fantezie care va trai pentru totdeauna in gandul tau.

Cuvinte irosite ?!

Nici n-ai idee cat de satula sunt, aproape dau p-afara de toate, sentimente, sange, rautate, indignare, furie, chiar nu intelegi. Fiecare parte din mine e plina, plina de prea mult, prea greu, prea mult, prea, parca e superlativul ce-mi descrie momentele prin care trec.
Dar tu n-ai idee, tu o sa judeci si-o sa ma critici, caci si tu ca si majoritatea oamenilor faci parte din rasa asta de oi, si sincer nici nu vreau sa aflu cine este liderul, probabil un psihopat frustrat, un hater care-si incepe ziua spunandu-mi mie ca sunt ceea ce crede el ca sunt, dar s-a gandit ca poate se inseala ? S-a gandit ca vede prin niste ochi inchisi din cauza vietii sale mizere ? 
Daca i-as putea baga putina iubire si compatimire in carnea din care e compus creierul si la fel si in inima aia impietrita de prostie cred ca s-ar pocai. Daca i-as atinge pielea probabil ar iesi gandaci, viermi si paianjeni caci imi produce scarba.
Si uite asa, zi dupa zi, minut dupa minut,el aduna orice sentiment dezgustator si il pune in criticile nefondate, cine stie, poate este un om cu abilitati speciale, poate chiar ar uimi o lume intreaga... dar s-a canalizat pe un drum stricat, pe un drum umblat doar de oamenii pierduti in zare si uitati in ura. 
Da, am scris o postare despre voi, cei care-mi faceti zilele mai bune, care ma ajutati sa imi dau seama ce viata frumoasa duc in momentul actual. Poate am irosit o postare pe voi, dar poate nu mi-am irosit cuvintele...

Suflet inchis cu bucurie

E imposibil sa fugi de ceea ce te urmareste. E imposibil sa crezi ca te va lasa in pace fara sa te mai caute, doar pentru ca asta vrei tu.
As vrea intr-o clipa sa ma intorc sa elimin secundele strecurate cu rautate in viata, as vrea sa-mi caut bucuria in lucrurile mici, as vrea sa stiu sa le "savurez" cand trebuie.
Imi place sa-mi enumar in cap gandurile, sa mi le scriu incet pe peretii craniului si apoi, cand sunt deja implinite sa sterg fiecare molecula care-mi facea rau.
Nu-mi explic cum timpul imi joaca feste atat de crude, negatite, neprajite... parca ieri totul imi zambea si un inceput avea sa-mi schimbe perceptiile asupra umanitatii.
Mi-as inchide sufletul, as da afara rautatea,tristetea si depresia stransa si as tine doar bucuria, dragostea si implinirea; asta ar schimba ceva.
Sentimente scarboase ce-mi invadeaza intimitatea, ce-mi sug bunastarea si-mi alearga inima ca sa nu mai bata, plecati, luati-va vacanta, sau iesiti la pensie !
Si daca ar disparea, ti-as da si tie o farama de fericire, doar ca s-o gusti si sa lupti pentru ea, pentru fericire.