Nivele

Am început să sper la mai bine fără sa realizez defapt că doar această speranță ne mai ține lumea pe linia de plutire și o linie de plutire destul de relativă. Prin acest sentiment noi aspirăm la bucurie, bătrânii aspiră la liniște, adulții aspiră la mai puțin stres și copii, ei bine ei își doresc să crească. Ironic, nu ?

E ironic cum fiecare nivel uman vrea câte un lucru care se desprinde din copilărie, iar micile ființe, uimite de suprafața stabilă a oamenilor mari, trecuți într-o oarecare măsură prin viață, micuții de ei își doresc libertatea acelor ani trecuți prin cine știe câte... 

Nu-mi doresc copilăria înapoi, nu-mi doresc ca adolescența să nu se termine, îmi doresc să fie un echilibru care să facă lumea sa fie mulțumită de ce are și să muncească iubind ceea ce fac.

Dar astea sunt doar gândurile unui adolescent ce are prea multe cugetări.