Prea multe noduri s-au legat de ață și sunt greu de desfăcut. Sunt strânse bine și dor la atingere. Ața asta ma leaga de încercări marcante și la fel de dureroase precum sunt nodurile. Mi s-a acrit să fiu prinsă în același loc si în același ciclu datorită unei simple ațe care pot să o rup chiar eu.
Am privit îndelung bucata aceea de trecut care ma ținea, am atins-o, am simtit-o și... am lasat-o, dar ea nu ma lasase inca. Ce era sa fac?
Am rupt-o, am lasat-o să atarne de mine doar ca o amintire. Acum nu pot să mint și să spun că nu doare chiar și ruptura... doare ca o rana deschisă.
Vei atârna de mine ca fiecare ață care m-a atins și spre final voi învăța să te privesc și să zambesc pentru ca ai fost, nu să fiu crispată pentru că nu mai ești cum erai.
La revedere!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu