Pur și simplu

De când mă știu am dorit binele tuturor, chiar și oamenilor care nu mi-ar fi dorit nimic. Crescând am realizat că eu nu pot urî o persoana atât de mult, iar oamenii profită de acest lucru. 

Mi-am pus astăzi o întrebare simplă care m-a pus pe gânduri: mie mi-a dorit vreodata cineva binele după ce greșisem? Nu prea cred. 

O fi oare orgoliul sau durerea într-un organ? 

Meh.. suntem un popor al naibii de rău și din păcate nimeni nu cred ca e excepția de la această regulă. 

E oare chiar atât de greu să fim mai buni? Toți așteptăm o schimbare de la cei din jur, dar pentru alți oameni noi suntem lumea din jur.