Tren

Mi-as dori sa-ti pun in fata ochilor tot ce simt, sa te sperii, sa vezi tot, sa privesti un tablou morbid. Ti-as expune miliarde de nelamuriri, complexe, frustrari si sentimente uitate.
Ai incepe oare sa ma percepi altfel ? Ai putea sa te pui in locul meu si sa intelegi cum este sa simti aceste lucruri ?
Ai fugi ! Ai pleca pentru ca-ti este frica de ceea ce e nou, ceea ce nu-ti e cunoscut. Ai intra in coma, ai merge intr-o lume paralela, ti-ai lua un trip nou. 
Poate cumva ai uimi fiinta din mine si ai incerca sa pricepi ceea ce vezi sau ai incerca sa imi cuceresti sentimentele care le mai am necucerite de aceste procese afective si sa le refaci pe cele cazute-n mainile nimanui, lasate sa putrezeasca .
Acum, te-am facut curios in legatura cu ceea ce se afla in mine, cu ceea ce imi construieste caracterul. Nu, nu-ti voi expune niciun sentiment caci esti om si daca imi vei tine in mana simtamintele, le vei scapa intr-un final.
Ca sa-mi privesti prin corp pana in suflet vei avea nevoie de un tren special, vei avea nevoie de un bilet care sa-mi arate ca-mi poti oferi o prietenie pura care nu cere beneficii si-ti mai trebuie un loc sa-mi privesti greselile si sa ma ajuti cu ele. Daca deja esti in acel tren, asteapta destinatia.