Isi simtea inima cum pompa mici molecule nervoase, simtea cum ii explodau toate in fata ochilor precum niste artificii negre. Avea inima impietrita din cauza oamenilor, avea ochii fara privire, fara sentimente care sa rezulte din ei .
Isi indrepta ochii catre lume, observa cum toti se invarteau in jurul ei, dar nu-si dadea seama nimeni ca ei nu-i pasa, nu era in stare sa simta, nu era in stare sa le zambeasca sincer; doar le acorda secunde pretioase din privirile sale.
Clipea si-si dorea doar sa se intample ceva, sa se schimbe ceva, sa ii fie bine, sa simta . Dar nimic nu se intampla, aceleasi lucruri isi faceau aparitia de fiecare data, aceeasi oameni incercau sa-i fie aproape, dar oare chiar nu observa cineva ca fetei nu-i pasa ? Nu incerca nimeni sa treaca de aparentele brute si sa ajunga sa-i cunoasca adevarata infatisare a caracterului ?
Acum incepi sa te gandesti la fapte, incerci sa vezi dincolo de tot ce lasa sa fie vazut ? Si observi cu greu cate ceva.. dar nu intelegi de ce e asa, iti spun eu, pentru ca nu mai vrea sa stie cum e sa iti pese, cum e sa te gandesti la cineva, cum e sa iti faci griji, nu vrea sa mai stie de nimic si nici nimicul nu vrea sa mai stie de ea.
Isi va reveni, va capata iar insusiri sufletesti umane, va zambi iar fara sa te intrebi daca e cu adevarat un zambet sau o facatura, va incepe sa iubeasca fara sa-si aminteasca prea des de acea perioada. Dar nu uita ca mereu va exista in ea mai multe fiinte care, dupa starea ei de spirit ii vor domina corpul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu