Apa e destinul

M-am exprimat greșit, sunt bine, sunt perfect. Acum că m-am eliberat de pietre, pot să înot în apa asta care s-a făcut mai limpede ca niciodată. Uitasem până acum cât de tulburată eram eu alături de apa în care înotam pentru pietrele mele. 

Peisajul din jurul meu era umbrit de ceea ce trebuia să văd. Vedeam doar în față în timp ce acum văd tot și e perfect. La mulți ani precum timpurile astea! 

Câți pești mi-au atins picioarele fără să observ? Câte meduze mi-au supt viața din cauza greutăților acelor pietre? 

Apa din jurul meu este destinul meu pe care eu îl conduc, iar pietrele alea sunt tot ce am reușit să arunc în gunoi. Calea este liberă, acum să vedem dacă cerebelul e liber.