Încrederea deobicei o dau greu, o dau doar atunci când știu că merită; dar există și unele persoane care au primit-o din prima zi lângă mine și deseori sunt dezamăgită când știu că împărțim aceeași substanță plină de globule și de plasmă.
Nu cred că există vreo persoană care să nu dezamăgească, cu alte cuvinte, nu există persoană pe care să o aștepți cu ardoare în zilele negre și să știi că va veni. Astfel, observ încetul cu încetul că nicăieri nu găsesc ființa care să te iubească și să aibă grija de tine necondiționat nici măcar mama care te crește și-ți suportă mendrele și nici măcar iubirea vieții tale, care-ți promite și-ti umple capul mai ceva față de cum e un dulap.
Acum după ce-mi răsună în cap diferite conversații care nu vor ieși la lumina zilei, descopăr că sunt singură într-o pădure de lupi cu fețele unor bătrâne blânde, și ca și mine sunteți toți, sau veți fi.
Astfel v-am rănit sentimentele și v-am alungat speranțele, să nu mă iertați, că lumea în general accepta o minciuna bună, dar înjură un adevăr greu de digerat.
Aș fi scris zeci de rânduri ticluite cu grijă, dar iar am aberat și am pierdut tot ce voiam să exprim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu