Era singurul loc unde se elibera. Era singurul loc unde anxietatea secolului 21 nu-l mai urmărea. Îl încălzea cum fiecare val ce-i atingea pielea îi atingea și fiecare mușchi din corp. Era aproape un orgasm al libertății.
Stătea seara pe nisipul cald și se uita la stele și aproape că le simțea cum îi vorbeau și-i șopteau cuvinte dulci.
Timp de săptămâni întregi singurele momente de frenezie mentală erau serile, până când...
Stelele au fugit de el, nisipul era rece și vântul îl alunga de pe acele meleaguri.
A plecat. A revenit total la chinul umanității și a uitat de povestea unei iubiri imaginare.
Dar, nu a trecut mult timp până când dragostea umană l-a răpus. L-a asfixiat cu vorbe, l-a maltratat cu contact fizic și a căzut în brațele unei femei.
Ea nu i-a îndulcit singurătatea psihică, nu i-a spălat rănile din ochi ci doar a existat în carne în fața lui.
Dar când l-a adus în ziua unirii lor pe malul fostei iubiri acesta s-a aruncat pur și simplu în valurile uitate. S-a adâncit în sentimentele vechi și a devenit una cu ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu