Seara

N-aș mai pleca la mare ca să simt apa cum mă scaldă, n-aș mai fugi la munte ca să simt prospețimea unui aer răcoros... aș sta doar pentru că spre seară când oamenii se ascund în scorburi, eu îmi simt stomacul cum încearcă să calmeze zburătorii. Tot seara parcă norii se mișcă prin pupilele-mi dilatate...

Simțămintele astea prăfuite sunt cele mai așteptate. Acum, în această noapte nu știu dacă totul e doar puțină euforie sau e mai profund... poate nu are un fund.