luni, 14 septembrie 2015

Sirop de arțar

Scoarța-mi e putredă, crengile-mi sunt rupte una câte una și rădăcinile-mi sunt prinse cu un lipici ieftin de pământ. Peste tot în jur e iarbă, flori și natura radiază.. 
Mi-aș uda rădăcinile pentru a-mi muta trunchiul într-un pământ fertil, dar oare vântul mă va mângâia?
Am nevoie de multe de la natură, apă, căldură, adieri line... depind de tot ce mă înconjoara involuntar.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu