Ți-am spus să-mi săruți rănile, nu corpul. Și-n momentele în care-mi dezgoleam ființa de cotidianitate în fața ta, tu mi-ai sărutat sânul. Te-am privit intrigată că nu mă asculți, dar mi-ai spus calm că nu-mi poți sfâșia pielea pentru a-mi săruta inima. Mi-ai sărutat tandru fruntea pentru că ai înțeles într-un final ce zăcea în ale creierului cute.
Am zăcut întinsă cu buzele-mi dezlipite într-un zâmbet lângă tine și ți-am mângâiat brațele pentru a-ți mulțimi că ai putere să mă săruți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu