Mie îmi e frică de liniște, pentru că liniștea arată indiferența, arată nimicul și tot substratul lui... cred că arată cam ca mine.
În liniște te pierzi ca un ignorant între cele mai bune tablouri ale lumii.
Cugetările mele se scriu în liniștea asta mortuară. E un sicriu ce mi l-am așternut încet dar sigur...
Aș putea trăi în Alaska și să simt frigul în oasele-mi calde, dar liniștea... ea mi-ar putrezi universul.
Se aud sunete sau încă e liniște?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu