Parcă ieri... oh, momentele în care nu conștientizam că împăturim amândoi hainele unei inocențe murdare de o maturitate precoce apărută.
Dezordonați adolescenți abia intrați în breaslă... căutam să spulberăm bariere. Și le-am spulberat! Am spulberat chiar și dulapul ce ne adăpostea hainele.
Ne-am uitat indiferenți și am plecat, ne-am cumpărat apartamente pline de dulapuri, le-am dat pantaloni, bluze, șosete noi. Dar nu mai miroseau a sudoare infantilă. Am cutreierat magazinele cu mobilă în speranța că mai există și alte dulapuri. Normal că există!
Am plecat de la origini demult, le-am și uitat locația; dar oare ele ne-au uitat? Ne-au lăsat să plecăm fără rămășițe? Le-au ascuns în bagaje, nu-i așa?
Ce jumătăți de umerașe, ce sertare și ce petice...
https://www.youtube.com/results?search_query=don%27t+wake+me+up+cranes
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu