miercuri, 13 ianuarie 2016

Roșu

E ca și cum m-aș îneca în propriul meu sânge. Fierbe și se tulbură, iar în el, mă tulbur și eu. 
Se înnorează și apare o ploaie roșie pronunțându-și sentința. 
Am ajuns la temperaturile unei veri toride și totul s-a oprit. Nu mai clocotește sângele, doar picură cu gânduri roșii. 
Calmul absolut este doar în colțurile acestei sfere? 
...
Hipertensiunea amalgamului de sânge.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu