Camera fără vin

Stau pe acest fotoliu și privesc dealurile cum se prefac în valuri. Ascult o muzică prea ieftină pentru peisajul ce o înconjoară și-mi amintesc... 

Mă prezentam ca fiind albastră. E ceva în mine ca și în cerul dimineților ce nu se vede cu ochiul liber, se simte... 

Ascult cuvinte aduse din trecut și le pierd undeva prin orizontul plin de valuri. Mă pierd și eu. 

Mă considerai albastră pentru puritatea și tristețea de care mă lăsam urmărită. Îmi colorai orașul cu albastru în poveștile-ți. Nu-ți mai amintești pentru că era pueril ce-mi îndrugai. 

Vinul e în bucătărie...