Monolog

Crunt sentiment să nu simți că iubești.. zic asta pentru că deși mă iubesc pe mine cum nimeni nu a facut-o, iubesc și ploaia, și căldura și frigul..dar nu simt cum se revarsă toate acestea în mine. Poate sunt dependentă de feedback... și chiar sunt. 

Eu îmi dau iubirea care-mi dă la rândul ei încredere, dar la finalul zilei nu mă mai iubesc pentru câteva momente. Spre exemplu atunci când cearcănele îmi inundă fața și când nu am introdus în creier toate teancurile de pe birou și mai ales când perna de lângă mine e rece și cam anostă.. cine îmi mai dă hrana spirituală de care am nevoie în acele situații? 

(Amuzant monolog) 

Tot eu... tot eu îmi spun că există în lumea asta un anticearcăne care să-mi acopere marea de nopți nedormite, tot eu îmi zic că tubul ăla de memoplus de pe birou tot m-a ajutat să țin minte câte ceva relevant și bineînțeles că tot eu mi-am spus că ador pernele reci pentru că dacă erau calde ar fi trebuit să-mi împart patul și să fim serioși, sunt egoistă.