Cerc

Mă simt timorată când mă gândesc că totul este într-o continuă mișcare, totul devine un cerc în evoluție în care trebuie să fiu receptivă, trebuie să nu stau o secunda să privesc.. 

Mă simt captivă într-un balon care se rostogolește, iar eu ieșirea nu o pot găsi. 

Când mă întorc in orășelul meu de baștină mereu nu mai e la fel, mereu recuperez, mereu.. 

Uneori rămân înafara acestui cerc, doar privind peste granițele de neatins ale cercului în care pământenii se află.

Mi-e dor de copilăria pe care uneori încă o simt cum se arde încet înăuntrul meu...

Am atins gardul care ne desparte de drumul drept vreodată ? Sau doar ne-am imaginat acest lucru ? Încă sper să găsesc o portiță, să o pot prezenta lumii și să evadăm, să nu mai fim niște oi ce pot privi doar în față fără să vadă întregul orizont.