Fantasmă

Smulge-mi inima din piept și pune-mi-o în unghii, ia-mi sângele din vene și adăpostește-l în mâinile-mi pătate de lacrimi.

Nu-mi fura zâmbetul fără să-mi fi atins buzele măcar, nu mă lăsa să aud fără să-mi arăți cum e să fii orb, dar mai ales nu mă surghiuni fără să pot afla unde mi s-a ascuns dragostea. 

Uimește-mă cu tandrețe pentru că ceea ce cer e brutalitate, ară-mi sufletul cu ghimpi pentru a-mi demonstra delicatețea de care lumea dă dovadă.

Mișelește omoară-mi familia pentru a mă face să mă simt înconjurată de iubire...

Dă-mi drumul la mână ca să îți pot simți inima cum pulsează, dragul meu. Dar nu în ultimul rând pleacă și lasă-mă să-ți conturez fantasma.