Se zice că ar trebui să ne amintim momentele frumoase cu oamenii din jurul nostru, nu cele în care apogeul dezolanței apărea. Dar eu dacă nu-mi mai amintesc e rău?
Am scăpat pe jos tot, dar am ridicat câteva cioburi, care le găsești în ochii mei chiar acum.
Am uitat cum era, am uitat ce era. Pur și simplu e un gol care mie mi se pare că ocupă un loc firesc acolo.
Am aruncat lacrimile. Le-am dat nevoiașilor, celor care au nevoie de apă pe obraji. Nu mai vreau să simt nici măcar ploaie pe ai mei.
Am dat naibii tristețea, ți-am lăsat-o ție. O meriți!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu