Vag

E oare posibil? E oare chiar așa de ușor să..ă? Nu mai știu cum era exact, a trecut ceva timp de când am fost prinsă în incipitul..ăhă. 

Mă grăbesc? Iarăși cataloghez ce simt? Iarăși devin paranoic de eu? Chiar știu că începe să fie ceva acolo. Știu, nu? 

E așa frumos, zâmbete, pulsul inimii și alte chestiuțe, așa cred că trebuie să fie.

E ca și cum orbesc și deodată sunt fericită așa. E ca și cum.. iar descriu și nu mă înțelege nimeni. E ceva nou, căci am uitat cum a mai fost în timpurile străvechi. 

Încă simt că e abia o vagă impresie, dar eu nu greșesc. 

Cred că sunt nebună.