Grav

Mă simt vinovată pentru prima oară în viață. Simt dispreț în piele când îmi văd chipul. Îmi urmăresc acțiunile și mi le critic în gândurile-mi pline de ură. 

Nu am făcut prea multe rele, dar când le fac le regret. Urăsc sentimentul de vină. Îmi detronează zâmbetul. Dacă zâmbetul meu nu-și găsește alt "tron" și-l pierd? 

Cum adică trebuie să suport tot? Înțeleg, la naiba... Nu mai pricep și e mai grav că toți pricep acum. 

Îmi iau câmpii și nici măcar nu am plătit cu bani pentru ele.