Inspecția mamiferelor

Privesc deseori sexul frumos din lume și încerc să-l analizez jumătate feminin si jumătate masculin. Trec de carapacea  cliseica de femeie puternică și independentă și ajung la  frică și la o falsitate impusă de societate. 

Schițez un zâmbet dezolat. De ce? Carapacea aceasta formată dintr-o sobrietate a expresiei faciale și din atitudinea redată de niște tipologii cotidiene ne slăbesc pe noi ca spirite. 

Ne pierdem încercând să fim prădătorii pământeni... totul se rezumă la a trece prin viață arătând duritate și intangibilitate, nu mai avem habar cum e să conviețuim printre semenii noștri pentru a crea experiențe frumoase, dramatice, grele, etc. 

Ne-am animalizat, nu-i așa?