Orașul viselor

Aproape că genele mele se unesc, dar ca în fiecare seară petrec "puțin" timp gândindu-mă la meleagurile pe care le-am străbătut. În această seară însă... mă gândesc la orașul descoperit subit acum ceva timp; oraș care-mi procura o senzație calmă și intrigantă în același timp.. senzația perfectă de "acasă". 

Mă gândesc acum la toate potecile care am încercat să le cuceresc din acel oraș, dar eu doar credeam că le-am cucerit. Era un oraș fantomă.

Alergam sau pășeam, orice aș fi făcut nu mai ieșeam din cotloanele-i intrigante. Cerul prevestea multe, dar eu doar observam peisajul fascinant. 

Genele mele iar s-au unit prea devreme și am visat cărările pitorești din orașul fantomă. Știu că visez pentru că sunt capabilă să-mi expun mie doar casele perfect zugrăvite sau străzile curate și pline de zâmbete.

Evident că soarele mi-a descleștat genele și acum văd crăpăturile clădirilor, văd gunoiul de la colțul străzii și evident văd tristețea oamenilor plini de griji.