Calmul dinaintea furtunii

E frig aici, buzele-mi tremură și fumul din țigară iese insesizabil. E o altă seară prea calmă. M-am îndrăgostit într-un mod inexplicabil de agitația cotidiană, iar acum.. singura agitație pe care o primesc e doar vremea nesuferit de răcoroasă. 

Tânjesc sincer după amintirile procurate de minte. Mă simt captivă în mrejele unor valuri calme... atât de paradoxal. 

E inuman să trăiești în calmul acesta.. este ucigător să simți nimicul dar să dorești cu ardoare totul. 

Am stins țigara lăsând aceste meditații și pentru alții.