Banalități de noapte

Încercând să mă infatuez doar pentru binele-mi care încă nu e definit... ajung iar să mă dezolez. M-aș compara hiperbolizându-mă, evident, cu luna din seara aceasta. Îmi expun o parte din mine lumii și parcă aștept să mi se vadă cealaltă față. 

Banale cuvinte ce le tastez acum... 

Uneori îmi arăt jumătatea, alteori nici pe aia.. totuși uneori aș vrea să alerg prin mările de pe fața-mi. Sunt atât de reci precum par? Sunt calde precum nucleul ce zace în mine? 

Îmi creez o imagine cu care încerc să mă asemăn doar pentru că un șir de adjective nu m-ar îmbina cum ar trebui.