Am fugit pe câmpii mai verzi decât ochii tăi și am ajuns la mări mai albastre decât ochii lui, dar nicăieri nu a fost să fie. Nici aici, nici acolo... nici nicăieri. Poate că a fost doar un deșert de culoarea ochilor săi care pur și simplu își cernea nisipul în ochii mei.
Am oprit timpul în prezent doar ca să-mi văd ochii albiți și să simt soarele cum mă gâdilă în balconu-mi mai kaki decât ochii mei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu