Am cântat sub clarul lunii așteptându-mi transformarea, dar nimic...
Am sperat ca totuși densitatea întunericului mă va spăla. M-am înșelat groaznic pentru că simpla negură ce a venit mai apoi mi-a șters trecutul lăsând loc pentru altul.
Abia acum am învățat ciclul negrăit al lumii: exiști, acumulezi, aștepți să te speli, cauți soluții cât mai rapide, negura îți șterge regretele dar nu și lecțiile.
Până deunăzi ceață de dimineață era dezgustătoare în propria-mi viziune...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu