Du-mă acasa! îmi strigă mintea de ceva timp. Alerg în diferite direcții dar casa-mi dispare pe parcurs. Fug de necunoscut dar el ma urmărește cu prea multe noutăți. Tai toate acestea ca o săgeată ce fuge prin aer.. păcat că nu sunt un bumerang.
Se atrofiază tot încet dar sigur și mi se plimbă prin cap gândurile țipând insuportabil de tare.
Ajung imediat acasa.. încerc să îmi spun mereu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu