"InFlorea"

Credea ca putea merge lin, fara sa-i pese, credea ca totul e usor si nu se va intepa fix unde-l raneste, da, in suflet, caci acolo ne doare. Prefera sa fie ranit in orice mod numai nu in casa sangelui, in casa vietii. Este un baiat normal, sau cel putin asa pare. Ceea ce ascunde in el emana culori vii pline de fiinta, dar acolo ascuns in adancul sau era si o paleta larga de pete sumbre. 

Vezi un zambet pal doar atunci cand isi vede persoanele dragi langa el si incepe sa-si inconjoare viata intr-o foita si s-o fumeze fara filtru caci aceste momente il bucura si-l fac sa simta briza trairilor frumoase .

Aspira la mai mult dar isi lasa aspiratiile sa respire, sa se acumuleze in sanctuarul mintii sale si sa explodeze, apoi probabil s-o ia de la capat pana va reusi sa gaseasca ceea ce-l opreste mereu. 

Simte, nu poate spune ca nu simte, dar nu face nimic pentru asta, este omul care traieste si in singuratate desi il distruge incet si stie asta.

Nu-l poti cunoaste, nu-i stii gandul stii doar ca gandeste, ca respira si ca exista ca o fiinta, dar unde-i umbla visul si unde-i alearga gandul nu stii.

Cu toate acestea se inspira din trecut si viseaza la viitor, vrea o viata simpla, dar nu stie ca viata simpla e compusa din obstacole multe si ca sa le depasesti trebuie sa iti faci avant; iar apoi poate sa-si aleaga dintre miile de flori feminine o floare care sa nu se ofileasca pentru el.

Acum ca sa inlatur stratul infinit de mister care stapaneste textul. Vorbesc despre un prieten  , un nou prieten.