"Unelte"

Acum, prin tot ce zăresc în câmpul meu vizual știu că e frumos tot. Constat că odată cu trecerea timpului fericirea mea se schimbă, nu mai am nevoie de aceleași "unelte" pentru a fi bine. Acum ceva timp aveam nevoie de persoane, persoane care să știu că sunt acolo când frumosul deodată pleacă fără să anunțe. 

În acest moment, persoanele pe care le voiam au dispărut, poate datorită mie, poate datorită momentelor. Iar cine e acum aici nu știu dacă va fi și mâine, nu e nimic neliniștitor în asta. 

Vă privesc, iar voi nu realizați că știu.. știu că nu o să mă țineți de degete la nesfârșit. Sunt liberă, deși vă port în cutele-mi pline de cugetări. Existăm toți.