luni, 29 septembrie 2014

Degerare

Mă simt împietrită de frigul ce s-a așezat lângă mine. Mă simt aproape de ceea ce mă va distruge și totuși.. totuși nimic. Încerc să cânt ultimele cuvinte ale frigului înainte să le găsească pe buze. 
M-am încălzit la gândul că iar voi fi închisă în izolarea ce mă caracteriza. Așa e mereu. Oamenii ca mine se bucură cumva când aud că rămân singuri. E o bucurie relativă pentru că într-un fel rămâi doar tu și știi că nu mai e nimeni care să te dezamăgească... înafară de tine. Dubios. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu