M-am încălzit la gândul că iar voi fi închisă în izolarea ce mă caracteriza. Așa e mereu. Oamenii ca mine se bucură cumva când aud că rămân singuri. E o bucurie relativă pentru că într-un fel rămâi doar tu și știi că nu mai e nimeni care să te dezamăgească... înafară de tine. Dubios.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu