Superioritate

Mi-am prins astazi pe buze un zambet plin de superioritate. L-am prins in maini si l-am analizat subtil. 

Nu stiu daca am gasit de ceva timp nirvana ca prin minune sau doar e o stare trecatoare. Cert e ca tu nu mai esti, iar eu... eu sunt aici bucurandu-ma ca intotdeauna de lucrurile mici. 

Revenind la acel zambet, astazi am trecut pe langa locul in care am inceput o etapa din trecut. Am mers linistita pe langa acel loc, m-am asezat langa el si pentru o secunda am revazut tot...

Mi-am dat seama de ce esti acum ceea ce urasc cel mai mult. Esti pentru simplul fapt ca eu nu mai sunt. Nu mai sunt mana care te ridica si asta te-a lasat intins pe pamant, muribund.

Zambetul ala este tot ceea ce tu nu ai simtit, este sentimentul acela prin care stii ca ai scapat. Ai terminat tot, desi abia acum ai relizat. Uitasem... nu stii despre ce vorbesc. Amuzant. 

Cand ai sa ma vezi stiu ca ai sa tii capul sus ca un babuin si nu ai sa-l bagi in pamant cum ar trebui. Mandrie prosteasca! 

Las pentru prima data modestia si spun sincer ca ai ramas acolo, in acelasi loc unde am prins eu zambetul. Eu in schimb ma uit de sus la acel spatiu.