Navigare

Ce imposibil. Ce nesemnificativ. Atunci de ce îți mai chinui gândurile și mintea? Sunt sigură că tu, o navă în plină expansiune nu ar trebui să te cobori către fundul mării în care eu sălășluiesc. 

Mi-ați spus toți că lumea mă ia drept o barcă și nu văd defapt submarinul care îl alcătuiesc. Unde e rostul? 

Prefer să fiu în irisul vostru o simplă scândură ce se scufundă, dar în același timp să văd eu în mine ceea ce sunt cu adevărat.

Navighez prin marea trecutului deseori doar ca să-mi revăd scufundările care aproape m-au făcut să explodez. Aproape le ating și brusc le simt altfel, le înțeleg cu alți ochi. Cu toate astea, eu încă îmi văd de al meu traseu. 

Lăsați-ma să fiu!