Miopia cunoașterii

Pornită în căutarea unui lucru pe care nu-l cunosc, am dat de autocunoaștere. Ironic e faptul că n-am știu că prin gândurile-mi asupra lucrurilor defapt, mă gândeam pe mine. 

Gândul meu fragil, distorsionat de întâmplările vremii... oh tu, gândule, de câte ori te caut într-o secunda pentru a afla tot. Imaginea asupra universului meu o văd prin tine aproape la fel de clar cum vede un miop. 

M-am cunoscut pe mine sau ramele ochelarilor s-au rupt?