Zilele în care zăceam tăcuți pe iarbă au apus cum a apus și acel anotimp, rapid... prea rapid. Un amalgam de sunete difuze îmi răsunau în timpane și era așa plăcut și liniștitor. Era sentimentul acela de eternitate calmă. L-ai simțit cum a trecut?
Am pierdut liniștea pentru niște răcoare. Am pierdut căldura pentru niște țipete.
Crezând că tinerețea va fi și ea infinită, ne vom pierde printre sunetele asurzitoare ale celor ce deja nu-și mai găsesc zbuciumul calm al altor vremuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu