sâmbătă, 23 noiembrie 2013

Dor de ...

Stiu ca mereu am spus despre orasul meu natal ca este un loc frumos, este defapt locul unde viata mea a inceput si pentru asta il numesc un loc frumos, un loc care prinde viata cand il privesc. Acest orasel unde eu m-am format, m-am schimbat, am plans si am ras pana la lacrimi ma face sa renasc de fiecare data.
De fiecare data cand ajung sa realizez ca majoritatea lumii care ma inconjura in prezent nu ma mai inconjoara este trist, este ceva peiorativ.
Desi dorul si niste amintiri ma apasa constant, cand ajung in locul de bastina intru intr-o transa, intr-o transa plina de sentimente care ma cauta permanent, imi rascolesc corpul din molecula in molecula, desi nu le inteleg scopul.
Sincera sa fiu cu toate aceste chestii care imi pun trecutul in lumina, imi iubesc fostii prieteni, actualii prieteni si imi iubesc chiar si fostul meu oras mic si plin de resentimente.
Asta-i dorul meu, poate dorul meu cel mai mare, al tau ? Care-i dorul tau ?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu