Dulceață

M-am oprit, am fost absorbită, amintiri, dulceață și aproape tot. N-am privit prin tine niciodată ci te privesc și mă cutremur precum Vrancea. Orice kitsch amoros auzit vreodată l-am simți datorită ție! Acum că-ți pot atinge mâna fără să visez e deja un lucru sacru, ceva ce părea greu de realizat. Mi-ai gâdilat orice nerv și mi-ai atins orice celulă din inimă fără să te gândești. Mi-era dor să-ți simt respirația atrofiată pe umărul meu și-mi era mai dor să-ți aud vocea bărbătească ce-mi plasează acțiunile trecutului în fața ochilor. 

Aiurez!