Exemplul prețuirii

Privesc în jurul meu, în camera asta care ar fi trebuit sa fie plină de amintiri de la prietenii mei vechi, tot ce zăresc este o fotografie înrămată cu mine și cu o prietenă care aproape că-mi jura că ne vom suna zilnic și nu ne vom uita vreodată. Acum abia de îmi amintesc de ea sau de cei care au facut parte din trecutul meu... defapt, îmi amintesc aproape zilnic de câteva persoane care au schimbat ceva în viața mea, cei care m-au făcut sa intru pe drumul pe care alerg astăzi.

Îmi amintesc și acum ultima mea săptămână în care încă locuiam în orășelul pentru care am plâns ceva timp... Era o săptămână călduță din septembrie, majoritatea oamenilor importanți din viața mea erau zilnic cu mine, iar ceilalți care contau și nu erau lângă mine, nu erau...

Fiecare zi parcă dura o secundă, fiecare om care era pe stradă urma să imi lipsească... de ce ?

Ei bine pentru ca asta-i viața. Până spre final consideri că totul e doar un mare rahat, ca sa ma exprim liber, și când ajungi să vezi ca pierzi minunea asta de rahat începi să vezi totul ca pe un rahat minunat.

Concluzionând, orice lucru, urât, prost, inutil, contează, fie că e o porcărie, acea porcărie te ajută cumva să te formezi; și deși am dat un exemplu melodramatic, e un exemplu relativ bun, cel puțin pentru mine este, astfel, pot să mă simt filosoafă și să vă dau un mic, aproape pueril sfat, prețuiți lucrușorul ăla mic pentru că odată și odată va dispărea.