Ea seacă precum un râu într-o vară secetoasă mi-a privit fața-mi și cu gesturi calculate a zâmbit fără să spună nimic, parcă lăsând tăcerea să învăluie momentele ce aveau să vină.
Secundele mi se scurgeau pe față lăsând în urmă un răspuns neauzit, cand deodată glasul ei puțin meschin spune cu o delicatețe rar auzită: " Iubirea pentru mine e ceva diafan, iar acest sentiment îl resimt doar atunci când citesc o romanță bună"
Cum pot fi îndrăgostit de o asemenea femeie? Cum poate fi ea, o făptură cu mișcări atât de fine și poate chiar calculate atât de insipidă din unele puncte de vedere?
Nu am mai comentat, deși buzele mele i-ar fi arătat verbal câte ceva...
I-aș dărui inima mea doar ca să îi pot zări măcar o singură dată în viață zâmbetul, pe care eu, personal, îl consider cel mai mare mister din viața unei persoane care o cunoaște pe această... doamnă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu