Acum mi-as inchide sentimentele in inima, sa fie toate inchise acolo si sa nu iasa, doar globulele sa se strecoare afara. Aceste nesabuite procese afective mananca psihicul oamenilor.
Imi imaginez cum fiecare sentiment, ura, iubirea, mila, gelozia, fiecare dintre ele sa se impinga in camere, sa se injunghie, sa se manifeste cum trebuie.
Daca predecesorii nostrii au patit asta? Cum ar fi sa iti bata inima din cauza sentimentelor aruncate in ea?
Incerc sa nu imi las imaginatia sa zburde cum o fac mereu, dar, doar gandul ca o chestie de genul ar fi intr-un univers paralel reala este ceva magic... Incerc sa imi inchipui cum ar fi sa scape un sentiment si tot ce simtit sa fie doar... ura spre exemplu. Ar fi oare toate vorbele noastre pline de dusmanie imbratisate de un fum negru care ne iese gura atunci cand vorbim?
Cum ar fi sa atribuim in mintea noastra cate o culoare pentru fiecare simtamant si atunci cand unul dintre aceste sentimente ne loveste peretii inimii sa putem simti culorile? Cum ar fi sa tusim iubire si sa scuipam ura? Cum ar fi sa auzim mila si sa mirosim gelozie?
Ca atare as vrea sa spun multe si sa nu mai aberez, dar cum ar fi sa nu mai fim incatusati de netrebnicele acestea si sa ne traim viata liberi...asta ar insemna sa ne eliberam de tot oare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu